Ca orice alta zi importanta pentru omenire, si noaptea de revelion are superstitiile ei de care se tine cont (cu sfintenie!) chiar din antichitate.
Una din credintele impamantenite spune ca acel obiect pe care il tii in mana chiar de Anul Nou, la ora 12.00 noaptea, sau cel pe care veti pune mana imediat dupa miezul noptii va fi cel mai important lucru (sau om) al vietii tale in anul care vine.
O dorinta pusa la miezul noptii de Revelion are toate sansele sa se implineasca…

Superstitii si obiceiuri de Anul Nou:

Intrati in febra pregatirilor de Anul Nou, oamenii alearga dupa costumatii de gala, iar petrecaretii nu uita sa-si faca provizii consistente de petarde si artificii pentru noaptea de anul nou.
Cu tot modernismul care ne-a cuprins, pastram inca vie traditia mostenita din mosi stramosi.
Chiar daca unele s-au modificat total, iar altele au fost doar usor alterate de trecerea anilor, ritualurile au anumite semnificatii si particularitati ce dainuie peste ani.
Spre exemplu, se spune ca e bine sa ai pe masa de Anul Nou crengute de vasc care aduc noroc.
In schimb, aduce ghinion calendarul agatat sau pus pe perete inainte ca noul an sa inceapa.
La fel cum nu este indicat sa intorci fila de calendar inainte ca ziua sau luna sa se incheie.
Din batrani se mai spune ca aduce ghinion daca stranuti in noaptea de Anul Nou.
Insa, daca tii bani in mana, iti va merge bine pe plan economic tot anul, iar daca iti tii iubita sau iubitul de mana, iti va merge bine cu dragostea tot anul. Totodata, se mai spune ca daca tii paharul in mana, va fi un an vesel.
Se obisnuieste ca la miezul noptii sa se sparga un pahar, pentru ca o data cu el sa se imprastie si ghinionul.

… la fel si-n prima zi a anului

Nici prima zi a anului care vine nu este scutita de magie si superstitii.
Se spune, bunaoara, ca primul om care-ti trece pragul in prima zi din noul an va influenta tot anul.
Persoanele blonde sau roscate aduc ghinion, persoanele brunete aduc noroc.
Prima persoana care va suna sau va bate la usa in prima zi din noul an trebuie primita.
Daca prima persoana care va intra in casa e femeie – va fi un an prost, daca e barbat – va fi un an norocos.
Problema-i ca nu prea ar trebui data afara! Asta pentru ca o alta superstitie spune ca nu trebuie sa aruncati nimic din casa in prima zi de an nou si e bine ca ceva sau cineva sa va intre in casa, nu sa iasa!
Iar daca nu va vin musafiri, trebuie sa faceti ceva – cat de mic – care are legatura directa cu munca dumneavoastra pentru a va merge bine la serviciu tot anul.
In plus, nu spalati nimic, faceti curatenie din timp, imbracati ceva nou, nu spargeti nimic, nu plangeti, nu imprumutati bani si nu faceti datorii si puneti bani de argint in apa cu care se spala familia.
Sau daca altceva nu faceti, faceti macar… un copil, pentru ca traditia spune ca micutii nascuti de Anul Nou vor avea parte de noroc toata viata.

Sarbatoarea Anului Nou este cea mai veche dintre sarbatorile cunoscute astazi, avand o vechime de peste 4000 de ani.
Vechii babilonieni celebrau Anul Nou in momentul aparitiei lunii noi dupa echinoctiul de primavara, care cadea de regula in perioada 23 -25 martie, dupa actualul calendar, iar sarbatoarea dura zece zile.
Romanii au continuat sa serbeze Anul Nou la sfarsitul lunii martie, dar, cum conducatorii imperiului aveau o adevarata pasiune sa modifice calendarul acesta a ajuns sa nu mai corespunda cu anul solar.
Pentru a restabili sincronicitatea, in anul 153 i.Hr., Senatul roman a decis ca anul nou sa inceapa la 1 ianuarie, data arbitrara, care nu mai avea legatura cu renasterea naturii.
Data de 1 ianuarie era ziua de dupa alegeri, cand noii consuli erau instalati in functie.
La romani, sarbatoarea dura trei zile, timp in care oamenii isi faceau daruri simbolice – dulciuri si miere pentru a avea pace, aur si bani pentru prosperitate, sau felinare pentru un an plin de lumina.
In tarile catolice, ziua de 1 ianuarie este si sarbatoarea Sfantului Silvestru, cel care a omorat dragonul Leviathan, in anul 1000, astfel ca seara de Anul Nou este si ajunul unei date importante.
De regula, ajunul Anului Nou se petrece in familie, oamenii isi fac urari pentru noul an si se tin toasturi.
Copiii isi folosesc economiile pentru a cumpara hartie imprimata cu ingerasi si trandafiri rosii, din care fac felicitari pentru parinti si nasi, pe care le citesc in prima zi a anului.

Si romanii aveau traditiile lor :
In noaptea dintre ani, romanii aveau obiceiul de a-si darui unii altora crengi de laur, nuci aurite ori monede imprimate cu chipul zeului Ianus, cel cu doua fete, patronul lunii ianuarie.
Zeu al portilor si usilor, Ianus Bifrons era cel mai potrivit pentru aceasta ocazie, una dintre fete privind spre viitor, Anul Nou, iar cealalta spre trecut.
Ianus, unul dintre cei mai respectati zei, era invocat la inceputul fiecarei zile, fiind numit uneori si Portarul Cerului, iar efigia sa dubla era uneori folosita ca reprezentare a tranzitiei de la primitivism la civilizatie.

Culmea superstitiilor :
In zilele noastre, printre sumedenia de obiceiuri, culmea superstitiei este, zic unii, ca nu e bine sa faci sex in noaptea de Revelion.
Cei care sustin aceasta “traditie” sunt de parere ca e semn rau si-o sa fiti tot anul in… fundul gol!
Dupa 365 de zile de facut dragoste, la Revelionul urmator n-o sa-ti mai arda decat sa-ti pui ceva pe tine si sa te duci la culcare cat mai devreme.
O alta superstitie putin mai ciudata este aceea ca femeile trebuie sa poarte chiloti rosii in noaptea de Revelion, la fel ca in ziua Sfantului Valentin, culoarea rosie aducand noroc pe tot anul.

O sarbatoare traditionala moldoveneasca este “Martisorul” – simbolul primaverii. In luna martie toata lumea de la noi
isi pune la piept doua fire impletite – rosii si albe, care semnifica renasterea naturii. La fel, primavara este serbat Pastele – o sarbatoare religioasa populara in Moldova. Oamenii se pregatesc din timp pentru a impodobi masa cu cele mai bogate bucate si vinuri, oua incondeiate traditionale si cozonaci. In timp ouale de Pasti incondeiate au devenit drept opere
artizanale departe peste hotarele Moldovei.

Multe evenimente traditionale, la noi, reprezinta un amalgam de elemente caracteristice calendarului agricol, pastoresc, religios si civil, amestec, care in Moldova s-a transformat intr-un permanent izvor de bunavointa, caldura si ospitalitate.

Oaspetii Moldovei in timpul sarbatorilor pot participa la un sir de evenimente culturale: concerte („Martisor”, „Ciresar”, „Va invita Maria Biesu” etc.), teatre („Bitei” etc.), parade si manifestari de masa de Ziua Independentei, „Limba Noastra”, hramurile oraselor si satelor etc. Zilele roadei sunt marcate in orasele si satele noastre prin iarmaroace traditionale. In timpul acestor evenimente turistii straini pot cunoaste indeaproape folclorul , costumele traditionale, piesele de artizanat, etc.

Vom aminti de traditiile cu caracter familiar: cumatriile, nuntile, petrecerile etc., care in satele noastre s-au transformat in adevarate spectacole cu multi oaspeti si multe daruri. Traditionale in Moldova sunt sezatorile in zilele de iarna cu cintece de lautari si dansuri.

Pe buna dreptate se zice ca orice oaspete in Moldova este si prieten.

Intr-o buna zi, el afla ca i s-a implinit visul sau de 2 ani,  sa plece in Spania la tatal sau. Acolo urma sa se aranjeze la lucru. Parca totul se aranjase, dar departarea de casa, de apropiati, si raceala care a simtit-o printre straini, l-a facut sa-si aduca aminte de Dumnezeu. A simtit nevoia de a-si descarca sufletul,de a gasi un sprijin, un”ceva” la care v-a putea apela oriunde si oricind. Doar atunci a simtit ca are nevoie de Dumnezeu.

In apropierea locului unde lucra, era o mica biserica pentru moldoveni si romani. Aici, in fiecare saptamina , vine un parinte de la Bucuresti pentru a tine slujba. Tinarul a inceput sa frecventeze aceasta  biserica. Spune ca:”inainte de a merge la biserica, eu impreuna cu un prieten, am tinut post o saptamina, pentru a ne impartasi. Pentru prima oara am facut cunostinta cu cele mai elementare reguli bisericesti. Dupa slujba, parka mi-a cazut o piatra de pe suflet. Ma simteam bine. Erau niste senzatii pe care le incercam pentru prima oara. Ma simt implinit, si ma bucur ca am reusit sa descopar aceasta putere sfinta”.

Din exemplul acestui tinar, ne dam seama ca Dumnezeu ne ofera unele incercari, unele obstacole, pentru ca noi singuri sa constientizam faptul ca, fara credinta viata nu e completa, ca existam cu adevarat doar slujindu-l pe Dumnezeu.

Monumentul Lupoaicei a fost reamplasat pe soclul din faţa Muzeului Naţional de Istorie, după câţiva ani în care locul acestuia a fost ţinut de inscripţia „monumentul se află în proces de restaurare”. Noul monument a fost inaugurat marţi, 1 decembrie şi a fost donat de către Liga Culturală pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni. Preşedintele Parlamentului, Mihai Ghimpu, preşedinte interimar al Republicii Moldova, a declarat, în cadrul ceremoniei oficiale de inaugurare, că „dacă s-a întâmplat că Lupoaica s-a întors la noi, Lupul nostru va fi preşedinte”.

Monumentul anterior, inaugurat la Chişinău în 1991, a fost retras, potrivit declaraţiilor oficiale ale autorităţilor comuniste, din cauza unor fisuri grave. Ulterior, în urma mai multor evaluări ale unor comisii şi după câţiva ani în care a staţionat la Uzina de tractoare, monumentul Lupoaicei a fost transferat în subsolul Muzeului Naţional de Istorie, unde se află şi în prezent.

Ministrul culturii, Boris Focşa,  a specificat că inaugurarea monumentului Lupoaicei, reprezintă  un eveniment deosebit , care marchează o revenire la normalitate în cultura naţională. Ambasadorul Italiei la Chişinău, Stefano De Leo, prezent la ceremonie, a declarat:” statuia Lupoaicei este simbolul unei culturi universale, care leagă mai multe popoare”. Ambasadorul a reiterat intenţia fermă a ţării sale de a sprijini orice iniţiativă referitoare la circulaţia liberă a cetăţenilor moldoveni în spaţiul european. Ministrul consilier al României, Alexandru Mureşan, ca şi preşedintele Comisiei de Politică Externă a Senatului României, Titus Corţăţean, au menţionat că reinstalarea monumentului Lupoaicei, care reprezintă un simbol al culturii universale, este un gest de normalitate. La rândul său, primarul Chişinăului, Dorin Chirtoacă, a spus că preşedintele României Traian Băsescu, care intenţiona să fie prezent la Chişinău la 1 decembrie, a rămas la Bucureşti pentru a fi prezent la Parada militară desfăşurată cu prilejul Zilei Naţionale a României. Actorul basarabean Petru Hadârcă şi-a exprimat bucuria de a vedea prezenţi „atâţia români în faţa monumentului Lupoaicei”. „Este un semn de bucurie, un semn de aspiraţiile noastre pro-europene şi pro-latine sunt puternice”, a spus actorul. Actriţa Paulina Zavtoni a recitat una din frumoasele legende legate de simbolul Lupoaicei şi întemeierea oraşului Roma.
Vicepreşedintele Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni, Ştefan Popa, a declarat că, la origine, statuia Lupoaicei sau Lupa Capitolina cum mai este numită, era din bronz, turnată cu 5 secole înainte de Hristos, iar în prezent se păstrează într-un muzeu din oraşul Roma, Italia.

La iniţiativa primarului general, Dorin Chirtoacă, în jurul bradului din PMAN din Chişinău va fi organizat un târg, la care se vor comercializa dulciuri, băuturi nealcoolice, diferite suvenire, cadouri de Crăciun. „Acest târg va crea o atmosferă de sărbătoare neobişnuită. Am văzut acest lucru peste hotare şi este o practică foarte bună”, a subliniat primarul. Menţionăm că iaugurarea iluminatului decorativ de sărbătoare din municipiul Chişinău va avea loc mâine, 1 decembrie ora 17:00, eveniment la care primarul Dorin Chirtoacă a invitat toţi doritorii, cât şi Guvernul, Parlamentul Republicii Moldova. „Tin să invit şi liderii tuturor partidelor politice, indiferent de orientare, sărbătorile trebuie să ne unească şi să aducă o speranţă mai bună”, a mai adăugat Chirtoacă.

La  17 decembrie 2008 bradul care urma să fie instalat de către Primărie în PMAN a fost arestat de poliţie în timp ce era adus la Chişinău sub motivul că trebuie să fie supus unei expertize Inspectoratului Ecologic. Camionul care transporta pomul a ajuns, în cele din urmă la Străşeni, iar în timpul aflării lui acolo Guvernul s-a grăbit să-şi plaseze propriul brad în centrul capitalei.

Pelicula oglindeşte istoria satului Cociulia din raionul Cantemir şi a locuitorilor acestuia.Iată ce ne-a spus despre aceasta , autoarea filmului: „Locuitorii acestui sat sînt vestiţi prin tradiţiile lor de a purta căciula de miel. La inceputul anilor ’90, în localitatea Cociulia fost înălţat chiar şi un monument căciulii de cîrlan, singurul de acest fel din ţară. Am stăruit asupra necesităţii de a păstra valorile tradiţionale, fără a le contrapune modei şi valorilor contemporane. Serghei Tcaci, unul dintre producatorii filmului, a specificat că documentarul a adus în centrul atenţiei omul simplu şi locurile natale ale acestuia. Dar prin ce anume cucereşte acest film publicul, ne-a spune chiar el: „Filmul cucereste prin modalitatea de a surprinde comportamentul firesc al oamenilor, şi reprezintă o viziune individuală a autoarei asupra acestui subiect.” Invitaţii prezenţi la eveniment au apreciat documentarul drept o revenire la tradiţiile filmului moldovenesc din anii ’60, tradiţii care astăzi, practic, au disparut. Aceştia au încurajat autoarea să mai realizeze astfel de pelicule valoroase pentru cultura moldoveneasca, ce reuşesc să imortalizeze tradiţii stramoşeşti şi personaje unice. La realizarea filmului s-a lucrat mai mult de jumatate de an. Producătorii filmului sînt Valeriu Reniţă şi Serghei Tcaci, editor imagine – Mihail Pohileak, operator – Anatol Chicu. “Moldpres” şi studioul “VideoExpert” au realizat în comun mai multe proiecte TV, printre care se numara emisiunile “Hronicul Moldovenesc”, “Aventuri fara aventuri”, “La obiect”.

Scopul Conferinţei a fost promovarea ratificării Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi a standartelor acesteia în Republica Moldova, atît la nivelul factorilor de decizie, cît şi la nivelul întregii societăţii. Importanţa conferinţei este determinată şi de angajamentul pe care şi la asumat ţara noastră, prin semnarea la 30 martie 2007 a Convenţiei, de a ratfica şi implementa acest tratat internaţional. La Conferinţă au participat deputaţi din comisiile parmantare de resort, membri ai guvernului, reprezentanţi ai Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi a Familiei şi a altor ministere, precum şi autorităţi din administraţia publică locală. De asemenea, la această întrunire au luat parte organizaţiile membre ale Iniţiativei pentru ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi şi reprezentanţi ai diferitor organizaţii internaţionale, cu sediul în Republica Moldova. În calitate de expert la conferinţă a fost invitată d-na Marianne Schulze, consultant în drepturile omului din Austria. Varvara Cucuruzeanu, părinte, a specificat: “Odată cu ratificarea Convenţiei, se va îmbunătăţi considerabil situaţia persoanelor cu dizabilităţi, şi sperăm că aceştia vor avea drepturi egale la muncă,pentru a-şi cîştiga în mod independent existenţa. Numai noi, părinţii, ştim cît de greu ne este să creştem copii cu astfel de probleme”.

Conferinţa a fost organizată de către organizaţiile membre ale Iniţiativei pentru ratificarea Convenţiei ONU privind drepturile persoanelor cu nevoi speciale, în parteneriat cu Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei în cadrul Decadei incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilităţi, cu suportul financiar al Fundaţiei Soros-Moldova, Agenţiei Suedeze de Dezvoltare şi Cooperare Internaţională, PNUD şi SOIR Moldova. “Trebuie să protejăm şi să susţinem respectarea drepturilor omului pentru toţi membrii societăţii, încît ţara noastră să fie respectată în lume. Prin ratificarea Convenţiei se transmite mesajul unei atitudini principale privind respectarea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi”, a menţionat Natalia Ciobanu, preşedintele organizaţiei “Dor”.

• D-le Velenciuc,spuneţi-mi ceva despre familia dvstră, şi unde v-aţi făcut studiile?

Fac parte dintr-o familie numeroasă, de simpli oameni de la ţară. Părinţii mei, Olga şi Gheorghe, au crescut 6 copii, dintre care 3 fete şi 3 băieţi. Am învăţat în Şcoala Medie din Caracui, terminînd 8 clase, după care mi-am continuat studiile la Şcoala Tehnică Profesională nr.6 din Chişinău, unde am absolvit 10 clase, specialitatea de lăcătuş pentru repararea obiectelor de uz casnic.

• Cum aţi hotărît să alegeţi anume acest drum în viaţă-activitatea în circ ?

A fost un scop pe care mi l-am pus de la început.. În anul 1974, în Chişinău, am văzut o afişă cu un concurs, pentru a forma un colectiv de artişti de circ, în Sala Constructorului, conducător Iurie Gliucov, şi n-am vrut să ratez această ocazie. În 1977 evoluînd pe scena teatrală din  Moscova voltijor acrobat,  am avut onoarea  de a fi  Laureat al Festivalului. Tot aici, am avut propunerea din partea amatorilor de circ, de a-mi continua drumul în acest domeniu. M-a ajutat mult faptul că mă ocupam cu sportul încă din şcoala profesională. Pe parcusul unui an, am activat în Şcoala de pregătire, în trupa „Moldova”- prima trupă moldovenească de circ.

• Ce este circul pentru dvstră?

Circul pentru mine este cea mai mare bogăţie de pe pămînt. Fără el, sînt ca peştele fără apă. Încă de mic doream să călătoresc, să cunosc viaţa haotică a circului. Îmi iubesc munca, şi nu cunosc o plăcere mai mare, de cît ceea ce simt atunci cînd se deschid culisele, şi-aud aplauzele spectatorilor. Atunci mă simt cel mai” bogat” de pe pămînt.

• Sînteţi căsătorit? Membrii familiei vă însoţesc în activitate?

M-am căsătorit în anul 1977, cu Maria Covaleova. Am doi feciori, Denis şi Sergiu. Denis a devenit artist de circ profesionist în 1992, iar Sergiu în 1995, ambii membri ai trupei „Voltijorii Acrobaţi”, condusă de mine.

.

• Pe ce scene din străinătate aţi evoluat?

Am fost pe scenele din Vietnam, şi cînd m-am întors am format al doilea colectiv moldovenesc, condus iniţial de Victor Franţuzov, succesiv înlocuit de mine. Am înfiinţat un nou gen în arta circului-echilibrist pe picioroange. O delegaţie americană a  rămas entuziasmată de acest lucru, şi mi-a propus plec cu familia în SUA să-mi continui activitatea, dar am refuzat, pentru că-mi iubesc ţara. În 1995 am avut primul turneu în România, care a fost urmat de multe alte turnee: în Turcia, Lituania, Norvegia,în 1995 la Festivalul din Monte-Carlo, la sărbătorile de iarnă în Iuar, Danemarca, Franţa,în anul 2000 în Austria, în Viena unde mi s-a înmînat titlul de „ Artist de Clasă Mondială”, la sărbătorile de iarnă în Suedia,în Irlanda la circul „Dufus”, în Marea Britanie la circul”Bilismart”, în 2007-2008 circul din Berlin la sărbătorile de iarnă.

• Cum vă primeşte publicul străin?

Foarte bine. Este mult mai dezvoltat din punct de vedere cultural. Mereu sîntem primiţi călduros, şi aceasta nu ne aduce decît o mare satisfacţie.

• În ce costumaţie prezentaţi numerele de circ?

Ne prezentăm întotdeauna în haine naţionale, iar numerele sunt însoţite de muzică moldovenească, căci e deosebită, de ce să n-o cunoască şi alte popoare? Unele costume mi le cos singur, păstrînd elementele costumului naţional.

• Care sunt cele mai importante calităţi pe care trebuie să le posede un bun artist de circ?

Cea mai importantă calitate cred că este inteligenţa. Artistul este asemeni unui ambasador , este menit să ducă faima ţării oriunde nu s-ar afla.

• Dle Dumitru, care a fost cel mai plăcut moment din cadrul activităţii în circ ce vi s-a tipărit în memorie?

Cred că a fost neobişnuita surpriză de la festivalul din Viena, cînd am obţinut pe neaşteptate trofeul anului 2000 cu titlul de „Artist de Clasă Mondială”, apoi a urmat o recepţie organizată în cinstea mea la un restaurant vestit, construit  de Napoleon.  În Moldova în 1994, am fost plăcut surprins cînd am primit din partea preşedintelui Mircea Snegur, titlul de „Maestru în Arte”.

• Cu ce personalităţi aţi colaborat?

Sunt foarte fericit că i-am avut alături pe colegii de circ: Karandaş,  Iurie Niculin, Vladimir Franţuzov, Şuidin,Oleg  Popov,  Vdoveico,  Voljanschii, Kiklaciov şi mulţi alţii.

• Toate bune şi frumoase, dar cred că pe lîngă toate întîlniţi, şi multe obstacole, piedici…?

Da… nu eşti artist dacă nu eşti pus în faţa unor încercări. E vorba în primul rînd de invidia moldovanului. De exemplu, înainte de pleca la festivalul din Monte-Carlo, mi-au fost stricate steclele de la maşină, şi multe astfel de cazuri am avut, dar asta e…

• Sînteţi mulţumit de faptul că v-aţi dedicat viaţa circului?

Fără îndoială. Circul m-a format ca personalitate, astfel m-am regăsit pe mine-însămi. A devenit aerul  cu care respir, fără de care viaţa mea nu are sens.

     Evenimentul a avut loc după ce guvernarea comunistă a interzis instalarea bustului, timp de 6 ani. La manifestare au venit scriitori, oficiali, elevi şi studenţi, oameni de cultură din Moldova şi din România. Primarul general Dorin Chirtoacă a menţionat că evenimentul  este un exemplu care arată cum toate instituţiile pot coopera pentru a rezolva o problemă. „Primăria şi Consiliul municipal Chişinău Chişinău au pregătit soclul, Uniunea Scriitorilor – bustul, iar prin hotărârea Guvernului, cu susţinerea şi prezenţa preşedintelui, avem o acţiune prin care lucrurile revin la făgaşul lor firesc, ceea ce ne dorim să se întâmple în toate domeniile”, a spus Dorin Chirtoacă. Lucia Culev, şefa Direcţei Cultură spune că dezvelirea bustului lui Rebreanu este un eveniment firesc, care trebuia să se întâmple mai devreme, dar conducerii anterioare i-a fost frică chiar şi de un bust. „Să ne dorim să facem schimbări ca să nu mai trecem prin asemenea momente ruşinoase”, a spus Lucia Culev. Prezent la eveniment, scriitorul Serafim Saca a subliniat că Aleea Clasicilor este istoria noastră culturală. „Lupta noastră a început de la intrarea pe această alee. Aşa cum s-a prelungit această alee, aşa se va prelungi şi istoria şi chiar şi geografia noastră”, a spus Serafim Saca. Ion Ungureanu, care a fost primul ministru al culturii în R. Moldova, căruia îi aparţine idea de a prelungi Aleea Clasicilor de la Chişinău, a menţionat că acesta este un eveniment trist, deoarece a întârziat prea mult. “Aleea Clasicilor este o oază a spiritualităţii pentru oamenii de cultură, de acceea comuniştii s-au speriat şi nu au dorit sa fie prelungita aceasta tradiţie”, a spus Ion Ungureanu. Bustul lui Liviu Rebreanu trebuia să fie instalat încă în anul 2003, dar fosta guvernare a interzis acest eveniment. Lucrarea a stat în aceşti ani la muzeul literaturii de la Uniunea Scriitorilor. Bustul aparţine sculptoriţei române Miliţa Pătraşcu, de origine basarabeană, discipolă a lui Constantin Brâncuşi.

Nimic nu este mai sufocant pentru un barbat decat sa se simta la orice pas urmarit. Este placut sa stie ca ai nevoie de el, dar nu in stilul exasperant in care nu poti face doi pasi fara el. Are nevoie de spatiu, la fel si tu, de aceea femeia ideala este hotarata si sigura pe ea. Nu are nevoie ca iubitul sa-i fie dadaca, ci doar de un prieten care sa-si ofere umarul din cand in cand pentru a-ti descarca sufletul.

2.Frumoasa

Nimeni nu este perfect, insa prietena ideala, stiti deja si voi, trebuie sa aiba ceva special, unic, inconfundabil, care sa o deosebeasca de toate celelalte. Eleganta in gesturi indiferent de stil, prospetime indiferent de vestimentatie si feminitate indiferent de gusturi, intr-un cuvant sa arate mereu impecabil. Un barbat adora sa se mandreasca cu iubita lui, de aceea pune mereu accentul pe detalii!

3.Are cu cine vorbi

Nu ajunge doar ambalajul. Trebuie sa existe compatibiliate, comunicare si pasiuni comune care sa ii lege. Femeia ideala este cea care are ceva de spus!

4.Stie sa asculte

Nu trebuie sa fie de acord cu tot ce spune el, insa o iubita pe cinste stie sa asculte, sa analizeze situatia, sa-si recunoasca vina atunci cand este cazul si sa stie sa isi apere punctul de vedere cu diplomatie. Scenele in public sunt excluse, certurile se petrec in viata privata. Pentru barbati, femeia ideala stie sa respecte aceste lucruri fara sa faca din tantar armasar.

5.Nu incearca sa-l schimbe

Pentru ca il vrem perfect, de multe ori incercam sa schimbam micile cusururi. Insa este o diferenta de la cer la pamant intre a pisalogi la tot pasul si a face pe cel de langa sa isi doreasca sa schimbe ceva la el insusi. Femeia ideala nu incearca sa-si transforme barbatul in Fat-Frumos din vis, ci il iubeste tocmai pentru ceea ce este.

6.Ii lasa libertate

Fotbalul cu baietii, acesta este terenul lui! Un meci si o bere, glume pe care numai ei le pot intelege, sa ii iei aceasta distractie este ca si cum ti-ar lua tie cineva lungile sedinte de shopping cu prietenele prin mall. Femeia ideala stie sa respecte libertatea iubitului si sa si-o pastreze pe a ei.

7.Se intelege bine cu ai lui

Mama trebuie neaparat sa o placa, tatal, fratele, sora si prietenii obligatoriu! Orice iubita castiga teren atunci cand este perceputa ca perfecta si prin ochii celor importanti lui.