“Artistul e asemeni unui ambasador, e menit să duca faima ţării oriunde nu s-ar afla”

Dumitru Velenciuc, artist emerit din Republica Moldova, deţinător în anul 2000 al trofeului şi titlului „Artist de Clasă Mondială”, premiat de către Federaţia Internaţională a Circului, a avut şi are curajul şi plăcerea de a purta faima ţării oriunde nu s-ar afla. Perfecţionîndu-şi an de an măiestria de artist al circului, tot mai mult cucereşte dragostea publicului.


  • D-le Velenciuc,spuneţi-mi ceva despre familia dvstră, şi unde v-aţi făcut studiile?

Fac parte dintr-o familie numeroasă, de simpli oameni de la ţară. Părinţii mei, Olga şi Gheorghe, au crescut 6 copii, dintre care 3 fete şi 3 băieţi. Am învăţat în Şcoala Medie din Caracui, terminînd 8 clase, după care mi-am continuat studiile la Şcoala Tehnică Profesională nr.6 din Chişinău, unde am absolvit 10 clase, specialitatea de lăcătuş pentru repararea obiectelor de uz casnic.

  • Cum aţi hotărît să alegeţi anume acest drum în viaţă-activitatea în circ ?

A fost un scop pe care mi l-am pus de la început.. În anul 1974, în Chişinău, am văzut o afişă cu un concurs, pentru a forma un colectiv de artişti de circ, în Sala Constructorului, conducător Iurie Gliucov, şi n-am vrut să ratez această ocazie. În 1977 evoluînd pe scena teatrală din  Moscova voltijor acrobat,  am avut onoarea  de a fi  Laureat al Festivalului. Tot aici, am avut propunerea din partea amatorilor de circ, de a-mi continua drumul în acest domeniu. M-a ajutat mult faptul că mă ocupam cu sportul încă din şcoala profesională. Pe parcusul unui an, am activat în Şcoala de pregătire, în trupa „Moldova”- prima trupă moldovenească de circ.

  • Ce este circul pentru dvstră?

Circul pentru mine este cea mai mare bogăţie de pe pămînt. Fără el, sînt ca peştele fără apă. Încă de mic doream să călătoresc, să cunosc viaţa haotică a circului. Îmi iubesc munca, şi nu cunosc o plăcere mai mare, de cît ceea ce simt atunci cînd se deschid culisele, şi-aud aplauzele spectatorilor. Atunci mă simt cel mai” bogat” de pe pămînt.

  • Sînteţi căsătorit? Membrii familiei vă însoţesc în activitate?

M-am căsătorit în anul 1977, cu Maria Covaleova. Am doi feciori, Denis şi Sergiu. Denis a devenit artist de circ profesionist în 1992, iar Sergiu în 1995, ambii membri ai trupei „Voltijorii Acrobaţi”, condusă de mine.

.

  • Pe ce scene din străinătate aţi evoluat?

Am fost pe scenele din Vietnam, şi cînd m-am întors am format al doilea colectiv moldovenesc, condus iniţial de Victor Franţuzov, succesiv înlocuit de mine. Am înfiinţat un nou gen în arta circului-echilibrist pe picioroange. O delegaţie americană a  rămas entuziasmată de acest lucru, şi mi-a propus plec cu familia în SUA să-mi continui activitatea, dar am refuzat, pentru că-mi iubesc ţara. În 1995 am avut primul turneu în România, care a fost urmat de multe alte turnee: în Turcia, Lituania, Norvegia,în 1995 la Festivalul din Monte-Carlo, la sărbătorile de iarnă în Iuar, Danemarca, Franţa,în anul 2000 în Austria, în Viena unde mi s-a înmînat titlul de „ Artist de Clasă Mondială”, la sărbătorile de iarnă în Suedia,în Irlanda la circul „Dufus”, în Marea Britanie la circul”Bilismart”, în 2007-2008 circul din Berlin la sărbătorile de iarnă.

  • Cum vă primeşte publicul străin?

Foarte bine. Este mult mai dezvoltat din punct de vedere cultural. Mereu sîntem primiţi călduros, şi aceasta nu ne aduce decît o mare satisfacţie.

  • În ce costumaţie prezentaţi numerele de circ?

Ne prezentăm întotdeauna în haine naţionale, iar numerele sunt însoţite de muzică moldovenească, căci e deosebită, de ce să n-o cunoască şi alte popoare? Unele costume mi le cos singur, păstrînd elementele costumului naţional.

  • Care sunt cele mai importante calităţi pe care trebuie să le posede un bun artist de circ?

Cea mai importantă calitate cred că este inteligenţa. Artistul este asemeni unui ambasador , este menit să ducă faima ţării oriunde nu s-ar afla.

  • Dle Dumitru, care a fost cel mai plăcut moment din cadrul activităţii în circ ce vi s-a tipărit în memorie?

Cred că a fost neobişnuita surpriză de la festivalul din Viena, cînd am obţinut pe neaşteptate trofeul anului 2000 cu titlul de „Artist de Clasă Mondială”, apoi a urmat o recepţie organizată în cinstea mea la un restaurant vestit, construit  de Napoleon.  În Moldova în 1994, am fost plăcut surprins cînd am primit din partea preşedintelui Mircea Snegur, titlul de „Maestru în Arte”.

  • Cu ce personalităţi aţi colaborat?

Sunt foarte fericit că i-am avut alături pe colegii de circ: Karandaş,  Iurie Niculin, Vladimir Franţuzov, Şuidin,Oleg  Popov,  Vdoveico,  Voljanschii, Kiklaciov şi mulţi alţii.

  • Toate bune şi frumoase, dar cred că pe lîngă toate întîlniţi, şi multe obstacole, piedici…?

Da… nu eşti artist dacă nu eşti pus în faţa unor încercări. E vorba în primul rînd de invidia moldovanului. De exemplu, înainte de pleca la festivalul din Monte-Carlo, mi-au fost stricate steclele de la maşină, şi multe astfel de cazuri am avut, dar asta e…

  • Sînteţi mulţumit de faptul că v-aţi dedicat viaţa circului?

Fără îndoială. Circul m-a format ca personalitate, astfel m-am regăsit pe mine-însămi. A devenit aerul  cu care respir, fără de care viaţa mea nu are sens.

Lasă un răspuns

Completeaza detaliile de mai jos sau apasa click pe una din imagini pentru a te loga:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.